Originile școlii duminicale

Originile școlii duminicale

Scurt istoric

Școala duminicală de acum este înțeleasă și practicată într-un mod destul de diferit fața de ideea de școală duminicală originală.

Școala duminicală a început prin anii 1700 nu ca o nevoie a comunității, nu ca o nevoie a bisericii. Au existat forme de întâlniri de școală duminicală pentru a învăța catehismul bisericii anglicane și pentru a-i învăța pe copii carte.

Societatea englezească a trecut prin schimbări simțitoare, în care copiii au fost un element central. Concepția secolului al XVI-lea târziu era că copiii trebuie ținuți la distanță, cu foarte puțin contact cu părinții. Secolul al XVII-lea începe să le ofere ceva mai multă atenție, dar ca și obiect de amuzament. Abia în secolul al XVIII-lea copilul primește rolul central în familie, rol pe care și-l păstrează și în prezent. Mai mult decât atât, copilul făcea parte din forța de muncă a societății, fiind contribuitori importanți la venitul familiei, de îndată ce erau în putere să o facă.

Un fenomen interesant a apărut odată cu industrializarea și îmbunătățirea calității vieții. Rata mortalității scăzuse și orașele se dezvoltau datorită migrației populației de la sat la oraș, datorită oportunităților. În această situație, Biserica anglicană a apărut a fi disfuncținală, căci nu reușea să gestioneze această nouă situație, mai ales că parohiile orașelor deja sufereau.

Copiii (și adulții deopotrivă) erau în mare parte analfabeți. Biserica și societatea și-a dat seama că calitatea vieții putea crește prin educație, prin alfabetizare.

Așadar, școala duminicală a apărut ca și o nevoie socială, de alfabetizare a populației sărace. Acest lucru se făcea în cadrul bisericilor/parohiilor, unde alfabetizarea se făcea prin studiul Bibliei sau a catehismului.

Componenta evanghelistică este disputată de unii, însă materialele folosite în școala duminicală demonstrează că exista partea evanghelistică într-o formă destul de simplă.

Apariția lui Robert Raikes

Robert RaikesÎn toată această scenă a societății englezești apare Robert Raikes. Chiar dacă școala duminicală, sub o formă sau alta, a existat și înainte de inițiativa lui R. Raikes, acesta a conceptualizat și organizat școala duminicală cum nu o mai făcuse altcineva înainte. Astfel, putem spune că el este părintele școlii duminicale.

Fenomenul a luat amploare, sute de mii de copii participând la programele școlii duminicale. S-au creat programe, instruit învățătoare, creând o legătură între școala duminicală, biserică și comunitate.

Să nu credem că Raikes a întreprins această acțiune din convingeri puternic evanghelice. El a făcut acest lucru din datorie morală de credincios, de fapte filantropice față de comunitate, augmentate și de talentul său antreprenorial. Însă din anii 1800, școala duminicală s-a dezvoltat independent de strategia sau motivațiile lui Raikes, aceasta luând amploare chiar în afara Bisericii anglicane (cum ar fi biserica prezbiteriană, baptistă, metodistă).

O idee centrală a lui Raikes era că „mai bine previi viciile, decât să fi nevoit să te căiești!”), iar acest lucru se putea face în anii fragezi ai copilăriei.

Raikes a oferit un model, nu o structură rigidă, model care ar trebui să-l redescoperim (model care a funcționat foarte bine până să se retragă el din schemă), nu să căutăm noi metode de a face școală duminicală.

Add Comment

IMG_7645.jpg

„Materialele folosite ne-au fost de un real ajutor – foarte bine structurate. Chiar dacă erai începător nu aveai cum să nu te descurci! Colaborarea pot să spun că până acum a fost una mai mult decât excelentă!”

DSC01522.jpg

„Diversitatea și calitatea lucrurior găsite pe acest site a fost motivul pentru care l-am vizitat mereu. Resursele găsite aici m-au ajutat să dau premii frumoase în cadrul grupelor de copii, dar și cadouri potrivite pentru cei dragi.”

Phone: 0734 809 000
Bulevardul Dr. Iosif Bulbucă nr.15, Timișoara