Copiii și minciuna

Copiii și minciuna

O poveste…

„Pinocchio a strigat după ajutor. La un moment dat a apărut o zână bună care l-a eliberat, l-a dus acasă la ea și l-a luat la întrebări:
„-Unde sunt banii?”
„-I-am pierdut”, a încercat s-o păcălească Pinocchio. Cu fiecare minciună, însă, nasul îi creștea din ce în ce mai mare.

Site-ul www.crestinortodox.ro definește astfel minciuna:

„Minciuna se cultivă în inimă și în imaginație, se manifestă întru desăvârșire prin gesturi, cuvinte și fapte cu scopul de a se falsifica adevărul și a înșela pe aproapele.”

Dicționarul explicativ al limbii române oferă următoarea definiție:

MINCIÚNĂ, minciuni, s. f. 1. Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva; neadevăr. (www.dexro.ro)

De ce mint copii? Cele două definiții de mai sus descriu ce se întâmplă la un adult. Acesta „denaturează intenționat adevărul”, scopul său este „de a falsifica adevărul și a înșela aproapele”. Bun, dar este capabil un copil de 4 ani să croiască un astfel de plan, ceva atât de sofisticat, știind că el trebuie să facă acest lucru aproapelui său pentru a avea un câștig?

Câteva perspective…

Preotul/pastorul/reverendul ar spune că minciuna este o sămânță a răului, cu care ne naștem și care se manifestă din pruncie, pentru că așa suntem noi: niște ființe înclinate să păcătuim, sortiți păcatului și că nimic bun nu locuiește în noi, fie adulți, fie copii.

Pentru părinți, minciuna unui copil are, poate, echivalentul unei crime din lumea adulților. Părinții tratează cu deosebită atenție, cu asprime sau dezamăgire orice minciună pe care o descoperă la copiii lor. Simt indignare când descoperă că au fost mințiți de proprii lor copii; acele ființe inocente nu mai par la fel de inocente – au comis o crimă!

„Când preșcolarii mint, ei testează o nouă abilitate,” spune Victoria Talwar, profesor de psihologie developmentală la Universitatea McGill din Montreal. „Ei realizează că pot avea gânduri, cunoștințe și convingeri proprii.”
Dincolo de aspectele credinței și teologiei, această „abilitate” este și de natură umană, psihologică; o utilizare a unui aspect moral grav în mediul adulților, dar cognitivă în rândul copiilor. Acest aspect uman, de nestârpit, trebuie astfel folosit spre binele copilului, dezvoltării sale. El nu va înceta să mintă doar pentru că „nu-i frumos”, pentru că „Domnul Isus nu te mai iubește dacă minți (!)” sau pentru că părintele este mega supărat, furios și urlă și „deleagă” pedepse în dreapta și în stânga.

Mai multe despre acest subiect: Cartea DE CE MINT COPIII?

În această situație, copilul are nevoie de un „unguent” cu care să fie „uns” pentru a scăpa de această „bubă” a minciunii ca să nu se extindă și să nu dea în altceva mai grav (un adult mincinos, profitor, egoist și leneș!). Câteva „unsori” ar fi:

1. Un exemplu personal… exemplar! O altă „bubă” a omului este și acest „fă ce spune popa, nu fă ce face popa”! Grijă maximă: în acest caz, copilul nu învață doar minciuna, ci și ipocrizia!

1. Când „buba” începe să „coacă”, copilul ar trebui învățat diferența dintre adevăr și minciună, înainte să fie bătut „sănătos” ca să-și învețe lecția (cu coada de la mătură dacă se poate!) Copilului trebuie explicat că minciuna nu poate funcționa în relația dintre el și părinte. Cum s-ar simți el/ea dacă tata sau mama ar face cutare sau cutare, dacă nu și-ar ține cuvântul dat etc.

3. Pentru a ajunge la subiectul „disciplină”, vom trece de la ilustrarea metaforică a „bubei”, la o altă metaforă, cea a „programului”. Acest „program” al minciunii trebuie șters și înlocuit cu altceva, trebuie „reconfigurată” această secțiune. De aceea, pedeapsa ar trebui să aibă de-a face cu consecința minciunii, spune Joshua Sparrow, psihiatru și autor. Copilul va fi privat de acel lucru despre care a mințit, de exemplu. Situațiile pot fi atât de variate!

4. Copilului îi trebuie un cadru în care să știe că este în siguranță dacă spune adevărul. Mulți copii mint, pentru că le este teamă că adevărul le va aduce ceva rău, că vor avea de suferit. În familie ei ar trebui să știe că dacă spun adevărul despre ceva ce au făcut, oricât de dureros ar fi el, vor găsi în părinți persoane care îi vor iubi în continuare, că relația dintre voi nu se va schimba.

Unde e pinochio?

În fiecare dintre noi există uDe ce mint copiiin pinocchio. Adulților nu le mai crește nasul de pe față (doar sufletul li se zbârcește); copiilor nu le e la fel de ușor, la ei nasul se vede, ei sunt mai tot timpul „prinși” cu minciuna. Ei au avantajul de a putea învăța ce este adevărul, iar rolul acesta ne revine nouă, cei care îi creștem, fie acasă, fie la biserică sau la școală. Să-i ajutăm pe copii să devină niște adulți mai buni decât noi, să-i ajutăm să învețe principii sănătoase de viață, ca să fie modele ale credinței în Dumnezeu.

Cartea De ce mint copiii? este o carte care oferă o perspectivă largă asupra acestui subiect. Să nu excludem nicio resursă, ci să fim responsabili față de generația aceasta.

 

Add Comment

IMG_7645.jpg

„Materialele folosite ne-au fost de un real ajutor – foarte bine structurate. Chiar dacă erai începător nu aveai cum să nu te descurci! Colaborarea pot să spun că până acum a fost una mai mult decât excelentă!”

DSC01522.jpg

„Diversitatea și calitatea lucrurior găsite pe acest site a fost motivul pentru care l-am vizitat mereu. Resursele găsite aici m-au ajutat să dau premii frumoase în cadrul grupelor de copii, dar și cadouri potrivite pentru cei dragi.”

Phone: 0734 809 000
Bulevardul Dr. Iosif Bulbucă nr.15, Timișoara